Situl de importanţă comunitară ROSCI0023 Cascada Mişina şi rezervaţia naturală 2.818 Cascada Mişina sunt situate în bazinul superior al pârâului Mișina, afluent al râului Năruja, pe teritoriul administrativ al comunei Nistorești. Suprafaţa sitului este de 220 ha, la care se adaugă suprafaţa de 189,7 ha ocupată de rezervaţia naturală.
Accesul către sit se face din drumul judeţean 205D, intrând pe un drum forestier prin Cheile Nărujei, de-a lungul pârâului Bălosu.
Relieful regiunii este influenţat de puternicele procese tectonice din trecut, datorită cărora, într-o zonă marcată de o pânză de șariaj și o falie inversă, s-a format și Cascada Mișina, cu o rupere de pantă de peste 12 m. Sectorul superior al pârâului Mișina se definește ca un amfiteatru natural cu deschidere către nord, închis de semicercul masivelor Pietrosu, Plaiul Cășăriei, Culmea Mărului, Zboina Frumoasă și Culmea Înțărcătoarea.
Geologia acestei zone se remarcă prin complexitatea specifică întregului areal al flișului de la curbura Carpaților. Structura geologică este dominată de depozitele Pânzei de Tarcău, formată din alternanţe de gresii, marne și argile, cu intercalații șistoase grezos calcaroase, marno-calcare, conglomerate și gresie de Kliwa, precum și fliș bituminos, puternic variate și fracturate în falii, dintre care falia Zăbalei pare să fie o continuare a faliei Focșani – Nămoloasa – Galați – Tulcea.
În întreaga regiune montană alcătuită din roci dure şi semidure, slab permeabile, infiltraţia este redusă, iar apele din precipitaţii se scurg cu uşurinţă pe versanţi, contribuind la alimentarea râurilor. În același timp roca, în gradul ei de rezistență, reprezintă un factor de control al aluviunilor. Principala arteră hidrografică a zonei este pârâul Mișina, care, în cadrul rezervației naturale, formată din unirea pâraielor Făgetu Rotund și Turcu, primește pe partea dreaptă pârâul Coada Boului și pârâul Boului. Lungimea toală a rețelei hidrografice de suprafață suprapusă ariei protejate este de 3,6 km.
Teritoriul judeţului Vrancea se caracterizează printr-un climat temperat-continental, cu mari variaţii de la iarnă la vară şi cu influenţe pregnante estice şi nordice care accentuează caracterele extreme. Regimul termic este influenţat altitudinal şi după gradul de acoperire a terenului cu vegetaţie (în masivul păduros, extremele sunt atenuate şi amplitudinile mai mici, comparativ cu zona versantului superior acoperit cu grohotiş), precum şi după expoziţie, nebulozitate şi regim eolian.
Solurile cele mai răspândite în această zonă sunt cele din clasa brun-acide. Vegetaţia naturală sub care s-au format aceste soluri este dominată la altitudini mai joase de păduri de fag în amestec cu conifere, în timp ce la mari înălţimi predomină molidişurile. La altitudini mari apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. De asemenea, la înălţimi de peste 1400 m, se întâlnesc predominant solurile din clasa spodosolurilor, principala folosinţă a acestor soluri fiind constituită de pajişti.
